Da-mi un cuvant

Calic cu duhul, te intalnesti cu el atunci cand duci gunoiul si vezi ca tomberoanele au fost vandalizate, o simti atunci cand urci in autobuz sau conduci prin oras, o gusti la coada, la fisc, la aprozar sau dispensar, la moarte si viata, te cuprinde, te invaluie si te transforma, devine natura primara, naturala, dar divin.

Multimea se intindea de la un capat in celalalt al drumului saturand cu negreala fiecare cotlon , imbacsind aerul cu putoare de tamaie si ceara. Garduri metalice rupeau masa de fiinte ce lacrimau de durere cand atmosfera se rarefia izgonita de corpurile lipite si tepene de spatiu. Vuietul de rabdare rastignita se inalta spre haul deschis deasupra, intunecand orizontul desenat de turlele bisericii. Crucile cuprindeau in umbra lor oamenii, intinzandu-i pe sarme la uscat agatati in bataia umeda a clopotnitelor infundate si umflati de cloncanitul sec de toaca, isi intindeau fetele la bronzul incins al lumanarilor si cerseau din cazanele de aghiasma.

Umilinta si piosenia fugisera din calea hoardei sinistre, infulecata de disperarea cainoasa de sete sfinteasca, oparita in rugaciuni. Falie de timp ascunsa luminii, risipea intunericul, oglindindu-l in icoanele planse de minune, bucata de pamant parjolita de urme de opinci lustrite, incaltatii prezentului, desculti si flamanzi de vise. Se buluceau pe treptele raiului in desfrau de dorinta ascunsa in credinta ingenua de bilete de dus, pasapoarte marcate cu libera trecere, cu coatele tepene sfredeleau pamantul, pipaind dupa poarta ascunsa de umbra. Se rastigneau intr-un lant de cruci si uluci, jgheaburi indreptate spre rotile de moara de suflete.

Din sticlele goale, pocale de plumb, suierau damfuri de amareala fermentata tocmai consumata, impartitorii umpleau si transformau cu minune in apa sfintita, daruita. Oranduiala asezata cu vorbe se incalcea in cuvinte si spulbera promiscua pulberea de sfintenie asezata cu sarg, presarata din solnite peste tocana din carne rosie, gatita pripit in cuptoare de lume, calicul cu duh scurma in cazan asezonand, condimentand.

Ingrozit de placere uitai vrerea ta si ferindu-te de valul salbatic ocoleai scuipand in san si soptind o rugaciune pe bune… renuntai la nume din parcimonie.

Fragment din “Ziarul de pranz, elefantul roz”