Medierea o modalitate actuala pentru crize de identitate

Europa Occidentala a inteles utilitatea procedurii in vremuri de criza si privesc cu satisfactie cum Spania, mai exact Catalonia apeleaza cu incredere la o procedura consacrata peste ocean si matura in Europa.

De ce mediere si nu negociere?

Sunt convins ca multi au aceasta intrebare si la fel de multi au si un raspuns.

Negocierea presupune un dialog intre doua sau mai multe parti, o comunicare directa, nefiltrata plina de pozitionari, de multe ori prevaland factorul emotional, acesta eclipsand rationalul sau, si mai profund, umbrind moralitatea, etica negociatorilor, dat fiind faptul ca intr-o astfel de situatie partile sunt profund marcate de argumente emotionale, patosul substituindu-se tuturor celorlalte surse argumentationale.

Negocierea devine utila doar dupa ce etapele conflictului au fost arse iar partile pot construii solutii avantajoase reciproc, pana atunci managerul starii de fapt este reprezentat de amigdala participantilor.

Glanda pineala sau amigdala este cea care in situatii de criza preia controlul si incearca sa guverneze actiunile participantilor la negociere, instinctele de supravietuire devenind acute.

Intr-o astfel de situatie, o a treia parte, prezenta in spatiul decizilor este necesara tocmai prin lipsa de afectare emotionala, prin capacitatea exersata si educata de a controla emotiile altora dar si prin tehnicile de gestionare a conflictului in vederea consumarii acestuia.

Mediatorul este cel care lasa partile sa-si construiasca solutii debarasand factorii decizionali de balastul emotional, dirijand dialogul spre zona rationala si morala a unei constructii general acceptate.

Procedura devine eficienta tocmai prin recunoasterea conflictului si gestionarea acestuia intr-un mediu controlat lasand sa se dezvolte in anumiti parametri apreciati ca optimi de mediator.

Daca in negociere exista relativitatea indusa de negociatori, persoane cu un grad mare de implicare in problemele negociate, in mediere, profesionistul are un grad mare de detasare fata de problema si asigura o balanta echilibrata in tratamentul partilor.

Doar dupa ce partile reusesc sa treaca de faza de ardere accentuata a etapelor conflictului acestea vor fi in masura sa isi negocieze o solutie rezonabila.

Putem spune ca raportul dintre mediere si negociere este similar cu raportul dintre simplu si complex sau cu teoria multimilor incluse, negocierea fiind parte integranta din procedura de mediere.