De ce te frige grija…

De ce te frige grija de ce face celalalt, crezi ca esti mai bun in ale bucatariei decat el?

Resimti in note inalte dorinta celuilalt sa arate ca el este mai bun, mai intelept si mai perspicace decat tine si ca daca incepe sa te gateasca asa cum trebuie, iar tu pui exact condimentele pe care el le-a recomandat, o sa rezulte o mancare demna de un chef.

Recunoastem cu seninatate ca ne pricepem la aceasta metoda de gatit si nu mai contenim sa opiniem pentru un gust sau altul pentru un buchet sau altul pentru ca intr-un final sa decretam ca suntem posesorii unui fel de mancare ce emana doar umami.

Frigem tot, de la fructe pana la cele mai delicate fileuri de carne ducand metoda in zona desavarsirii.
Avem tot felul de metode, cu mainile curate, cu clestele, cu supiera, mai elegant, mai fin, cu tact si diplomatie sau din topor, cu barda. Ce primeaza, este capacitatea proclamata a celuilalt ca stie sa friga.

Avem o dorinta fantastica sa ii invatam si pe ceilalti gatitul fript si suntem nebuni dupa friptura si de multe ori uitam ca totusi “gusturile nu se discuta”.

De curand am experimentat si eu cand am fost supus testului “friptului”.

Evident ca trebuia sa frig si, mai mult, trebuia sa fac asta asa cum mi se spunea, adica fara tolerante si fara omisiuni pentru ca altfel…..
Pentru ca altfel, poate unuia ii place gratarul sau altuia ii place coptul sau altuia ii place afumatul.

Imi place sa cred ca oala mea este numai a mea si are si capac.
Pentru cei care se identifica cu metoda le spun scurt: du-te tata la marmacie ca arzi mancarea!