Antagonic si dual

Societatea in ansamblu functioneaza dupa o regula extrem de primara, si anume judecata duala – antagonica, rezumata simplu in formula: “daca nu esti cu noi esti impotriva noastra!”

Doresc sa inteleg acest dualism prin prisma omului rational, fiinta cu discernamant, desprins de empirismul instinctiv al fiintei atinse de paranoia obsesiva a distrugerii aproapelui si, recunosc, imi este dificil sa evaluez o stare de spirit care atinge cote apocaliptice in incercarea de a darama rationamente argumentate prin iesiri isterice si hiperbolizate.

Concret, doresc sa inteleg atitudinea unei faune singuratice si latratoare care, dovedind disperarea celor care simt ca se scufunda corabia, incep sa toace la odgoanele care mai tin pe linia de plutire barcile saturate de balast sortit scufundarii.

M-am intrebat de ceva vreme ce tine aceste fiinte in spatiul custii descrise de propriile nevoi, reactionand violent atunci cand usa custii este deschisa si incerc sa-mi ofer un raspuns timid, si anume ca frica de spatiul mult prea mare de dincolo de usa reprezinta de fapt pierzania acestora pentru ca vocea lor se pierde in neant, fara sa mai aiba peretii custii de unde sa se intoarca asemeni unui ecou.

Ce le lipseste ca sa poata sa treca dincolo de usa: probabil curajul de a accepta ca si dincolo exista viata.

Concluzia fireasca ce se poate construi este aceea ca lipsa de perspectiva si lipsa de informatii duce la o implozie a simturilor si doar prin identificarea unor repere la care sa privesti dual mai ramai in viata.

Libertatea reprezinta cea mai mare constrangere.

Mugur Mitroi